Prima   |  Presa   |  Interviuri  |  Viorica Cărare: Așa cum ai nevoie de un contabil bun, așa ai nevoie și de un avocat

Viorica Cărare: Așa cum ai nevoie de un contabil bun, așa ai nevoie și de un avocat

           
12.04.2017   65 Accesări   BizLaw  

Dreptul concurenței este un domeniu puțin cunoscut în Moldova, iar agenții economici încalcă legislația, de cele mai dese ori, din necunoștință de cauză. Firmele mici nu-și permit avocați care să-i ghideze, dar, în același timp, nici avocații de la noi din țară nu sunt specializați în domeniul concurențial. Din acest motiv mulți investitori străini contractează avocați din România, când este vorba de litigii din domeniul concurenței. Declarațiile au fost făcute de președinta Consiliului Concurenței, Viorica Cărare, într-un interviu pentru BizLaw. De ce se încalcă Legea concurenței și care sunt cele mai frecvente abateri ale agenților economici, citiți în interviul de mai jos.

BizLaw: De ce se încalcă Legea concurenţei și ce ar trebui să facă mediul de afaceri pentru a evita unele încălcări? 

Viorica Cărare: Rar când cineva ne întreabă ce ar trebui să facă mediul de afaceri. Toţi ne învaţă cum trebuie să lucrăm noi. Pentru mediul de afaceri din Moldova şi în general pentru oamenii de afaceri, şi cei care vin din afară, cred că sunt mai multe idei de bază, dar pentru sfaturi e necesar să vezi motivul de ce se încalcă. Motive sunt două: din necunoştinţă de cauză şi cu rea credinţă. La noi, cu regret, mediul autohton de afaceri sau firmele mici, încalcă mai des din necunoştinţă de cauză. Firmele, care sunt mici sau medii, nu prea pot să-şi permită jurişti calificaţi, nu mai vorbesc de avocaţi. Şi nici nu mai vorbesc că nu avem în ţară avocaţi specializaţi în dreptul concurenţei. Noi nu-i avem. Avem unii care au început să colaboreze cu noi, au fost parte pe anumite dosare, în unele situaţii şi au un pic de experienţă. Dar, cu regret, nu vor să se specializeze. Probabil, nu este cerere suficientă, aşa cum este în străinătate. Eu merg la American Bar Association unde o aripă întreagă de vreo 300 de persoane sunt avocaţi specializaţi în dreptul concurenţei. Cred că o să ajungem şi noi cândva.

BizLaw: De ce la noi avocaţii nu sunt specializaţi pe acest domeniu? Este mai complicat?

Viorica Cărare: Este un domeniu nou şi nu a apărut o cerere suficientă. Pe de o parte, nici mediul de afaceri nu-şi dă bine seama că sunt încălcări concurenţiale - una, două, merg în instanţă. De multe ori poţi să nu ajungi în instanţă rezolvând litigiul la nivelul Consiliului Concurenţei. O problemă este că noi nu avem disciplina dreptul concurenţei. Dreptul concurenţei în universităţile noastre e facultativ. Şi acum, imaginaţi-vă, ce jurişti sau avocaţi cresc, dacă facultativ sunt 50:50 şi cei care nu au ales dreptul concurenţei, idee nu au de acesta. Foarte des mă întâlnesc cu jurişti, cu avocaţi care nu cunosc Legea concurenţei.

De întreprinderile mici nici nu mai vorbesc, dar şi acestea medii nu prea au staff. Ei angajează part time pe cineva, care îi reprezintă în instanţă. De aceea, în majoritatea cazurilor încălcările sunt în neştiinţă de cauză. Întreprinderile mari sunt cunoscuţi cu Legea concurenței şi investitorii străini practic toţi au nu un avocat, dar au și birouri de avocaţi. De exemplu, companiile transnaţionale au în structura lor departament juridic, au un serviciu de 7-8-9 avocaţi specializaţi doar în dreptul concurenţial pe toate ţările, unde ei lucrează.

Dacă nu este o încălcare cu impact grav, oricând putem colabora în vederea înlăturării acesteia

BizLaw: Faptul că dreptul concurenţial este nou, face din Consiliul Concurenţei o "sperietoare" pentru agenţii economici?

Viorica Cărare: Nu ar trebui. De unde apare spaima? Apare din necunoştinţă de cauză sau dacă eşti cu "pufuşor pe botişor". Când eşti perfect legal sau cel puţin nu ai avut intenţie de rea credinţă vii şi spui. Dacă ai înlăturat încălcarea, ai demonstrat că ai restabilit mediul concurenţial, nu ar trebui să fie sperietoare. Pentru acei care vor să se conformeze legislației, le spunem că încălcarea nu este fatală. Dacă nu este o încălcare cu impact grav, oricând putem colabora în vederea înlăturarii acesteia. Foarte rare sunt cazurile când este o încălcare cu impact ce nu mai poate fi înlăturată. Sunt aşa situaţii. Dar majoritatea încălcărilor, de exemplu, nenotificarea concentrării economice, concurenţă neloială, abuz de poziţie dominantă, acţiunile autorităţilor de limitare a concurenței, unde se poate restabili mediul concurenţial şi pot fi înlăturate încălcarile. Cred că este loc de colaborare.

Dacă ne întoarcem la sperietoare, e din neştiinţă. Se întâmplă până când prima dată păşesc pragul nostru şi după aceasta ei înţeleg că pot să vină, să discute. Când facem întâlniri, seminare, traininguri, spun întotdeauna: "Oameni buni, când staţi la dubii, să sunaţi sau să nu sunaţi, să alegeţi, o dată în plus, să sunaţi. Să nu vă fie frică să ne deranjaţi. Noi suntem mulţi şi noi avem suficiente capacităţi să oferim consultaţii şi mai bine să preîntâmpinăm o încălcare, decât toţi împreună să o reparăm".

BizLaw: Cum catalogaţi incidentul care a avut loc recent, când inspectorilor Consiliului Concurenţei li s-a restricţionat să efectueze investigaţii?

Viorica Cărare: Când vin colegii noştri la inspecţie, asta nu înseamnă că ei o să găsească ceva sau nu înseamnă că va fi stabilită o încălcare. În mod normal, trebuie să existe colaborare. În cazul în care nu oferi acces şi creezi impedimente, imediat se creează impresia că ceva ascunzi, chiar dacă nu ascunzi. Dacă nu împiedici s-ar putea să nu se găsească probe, dacă nu există încălcarea, dar chiar dacă se găsesc probe şi poate fi o potenţială încălcare, cu cât mai eficient conlucrezi şi colaborezi, cu atât mai mari sunt şansele că se va rezolva cu minimum de sancționări pentru agentul economic (amenzile sunt individualizate). Este straniu când vii la un agent economic, el îţi închide uşile sau şterge în faţa ta informaţia din computer. De obicei, ei nu ştiu ce căutăm şi şterg informația care pentru noi nu este relevantă. De fapt, şi-o fac cu mâna lor pentru că până la urmă noi găsim ceea ce căutăm. Dacă ar fi destul de bine informaţi, agenţii economici ar şti că, dacă colaborezi, poţi mai uşor şi cu mai puţine pierderi, legal, să ieşi din investigație. La noi procedura este foarte lungă, e bine descrisă în lege şi ai toate posibilităţile să implici toate instrumentele.

BizLaw: Care a fost cea mai mare amendă din istoria Consiliului Concurenţei?

Viorica Cărare: Dacă vorbim despre amendă materială, cea mai mare a fost un milion de euro, 21 milioane de lei, pentru nenotificarea concentrării economice a companiei "Scavolin", care a preluat "Anesto Tur". Problema nu este doar în nenotificare, dar şi în faptul că a fost un impact dur. A fost monopolizată destinaţia Turcia (pachete turistice avia) şi, respectiv, sigur că a influenţat la preţ (chiar dacă au avut discount-uri în Turcia, s-a închis piața rusească turistică pentru destinația Turcia), consumatorii noștri tot nu au simţit scădere în preț.

Iar amenda procedurală, aplicată în primul rând pentru împiedicarea inspecţiei, a fost  de 1,3 milioane de lei, pentru Bomba și, recent, de 1,6 milioane de lei, pentru întreprinderea "System Capital Management" S.R.L. Amenda se calculează din cifra de afaceri. În concurenţă nu există amenzi mari sau mici, ele sunt echitabile. În funcție de cifra de afaceri a firmei: până la 0,5% din cifra de afaceri. În firme mai mari, suma este mai mare.

Noi avem trei operatori mobili pe piaţă: Orange, Moldcell şi Unite. Imaginaţi-vă că mâine unul din ei preia controlul asupra la ceilalţi doi. Ce se întâmplă?! Revenim la anii 90, cu unic operator pe piaţă, cu preţuri mari, nu va mai fi concurenţă, nu o să mai avem parte de tot felul de bonusuri, oferte şi reduceri pe care le oferă.

BizLaw: Care sunt cele mai frecvente încălcări din partea agenţilor economici?

Viorica Cărare: Deseori, agenţii econimici nu înţeleg cât este de importantă pentru noi informaţia pe care o solicităm şi sunt cazuri când ei refuză să furnizeze informații. Informaţia noi o obţinem în două feluri: solicitări în scris sau mergem la faţa locului cu inspecţii. Acum greşeala este că, de multe ori, neînţelegând importanța, se trişează, se oferă informații incorecte, conştient sau inconştient, care ulterior se descoperă şi atunci este o problemă. La inspecţie noi am evoluat foarte interesant. Mediul de afaceri creşte şi învaţă odată cu noi. Dacă trei ani în urmă ei ne închideau uşa în nas, așa s-a întâmplat cu compania Voyage, am amendat-o cu 300 de mii, am câștigat în instanţă, s-a plătit amenda în bugetul statului şi după asta agenţii economici ştiau că nu au voie să ne închidă ușile. După care, am mers la alţi agenţi economici peste o perioadă, ei au deconectat lumina, s-a constatat că a fost intenţionat, nu a fost nicio pană, am stabilit o amendă, după care agenții economici au înţeles că nu au voie să ne creeze obstacole. Ne-am dus la următorul, ne-a tăiat internetul, au zis că nu au internet. Deja știau că nu poţi să închizi uşa, nu poţi să deconectezi lumina, nu poţi să tai internetul. Atunci, am avut situaţii când s-au asezat în faţa inspectorilor noștri şi au șters informația din calculator. Ei învaţă prin greşelile altora. Astea sunt încălcările procedurale.

Dacă vorbim despre încălcările materiale, sunt mai multe - nenotificarea concentrărilor, este cea mai puţin cunoscută, atunci când se preia controlul de către o firmă, indiferent prin ce metodă. De exemplu, azi Dvs. aţi controlat firma X, iar mâine, aţi fuzionat cu firma Y (fie prin contract de vânzare-cumpărare, chirie pe o perioadă mai îndelungată - orice formă), dacă s-a preluat controlul. Ieri aţi controlat Dvs., dar mâine controlează altcineva, înseamnă că trebuie să fie notificat la Consiliul Concurenței. De ce? Ca să vedem, dacă această preluare a controlului distorsionează sau nu mediul concurenţial. Exemplu meu preferat -  noi avem trei operatori mobili pe piaţă: Orange, Moldcell şi Unite. Imaginaţi-vă că mâine unul din ei preia controlul asupra la ceilalţi doi. Ce se întâmplă?! Revenim la anii 90, cu unic operator pe piaţă, cu preţuri mari, nu va mai fi concurenţă, nu o să mai avem parte de tot felul de bonusuri, oferte şi reduceri pe care le oferă. Noi, ca consumatori, o să pierdem, pentru că o să scadă calitatea serviciilor şi nu o să existe concurenţă. Sigur că aşa concentrare nu am fi permis-o. Analizăm ce va fi în urma concentrării şi autorizăm notificarea, în unele situații autorizăm condiționat.

Abuz de poziţie dominantă. Eu permanent spun, dar trebuie să o repetăm de multe ori până când o să se înţeleagă că poziţia dominantă nu este o încălcare. Poziţia dominantă, cu alte cuvinte, sunt întreprinderile mari în anumite condiții. Cum ea a devenit dominantă? Dacă ea a devenit legal, s-a extins, e ok. Dar dacă ea a devenit prin infracţiune, deja e încălcare, dar nu concurenţială, e problema organelor de drept. Abuzul de poziție dominantă e încălcare. Dacă este elefantul mare şi e într-o cutie, cum nu s-ar întoarce oricum atinge măcar ceva cu coada. Chiar dacă nu vrea, dar aşa se întâmplă. Aşa şi dominanţii, când e mare face mişcări şi abuzează neintenţionat sau intenționat. Oricum, nu are voie să încalce. Ce nu are voie să facă un dominant? Un dominant are influenţă mare pe piaţă, el poate să încheie cu cineva un contract, cu cineva nu. Asta e abuz în cazul în care el are posibilitatea să încheie cu toţi. De exemplu, dacă eşti mare şi numai tu ai posibilitatea de a oferi careva servicii şi acolo sunt mai mulţi furnizori, tu nu poţi să-l alegi după culoarea ochilor. Fiind dominant, tu eşti obligat să anunţi un concurs transparent sau să stabilești criterii transparente. Nu ai voie multe lucruri ca dominant: să faci ceva care ar abuza şi ar deteriora piaţa respectivă.

Înţelegerile de cartel. Toată lumea ştie, dar la noi cartel numesc absolut tot. Le explicăm că înţelegerile de cartel se referă doar la acţiunile economice, nu se referă la cele politice, ele nu cad sub incidenţa noastră. Înţelegerile de cartel se referă doar la activităţile întreprinderilor mari, care au o putere de negociere pe o piață relevantă. Cartel cine poate să facă? Câteva întreprinderi. Imaginaţi-vă că avem 100 de cizmari în Chişinău. Un cizmar din sectorul Râşcani se înţelege cu unul de la Botanica că de mâine iau nu 10 lei pe perechea de cizme, dar 20. Asta cumva ne afectează? Nu ne afectează. Dar dacă din 100 se înţeleg 20 și toți 20 sunt din sectorul Botanica, atunci e problemă. Pentru că mătușa Grichina, pensionară, nu o să meargă de la Botanica, să plătească transportul, să ajungă în sectorul Râşcani. Înţelegerea de cartel, de obicei, se referă la preţ, la divizarea teritoriului, în cadrul licitaţiilor. Poate fi înţelegere la nişte condiţii. De exemplu, suntem cei mai mari importatori a produsului A şi ne-am înţeles că nu lucrăm cu furnizorul X.

Concurenţa neloială. Este cea mai mare problemă la noi în ţară, mă refer la perceperea noțiunii de concurență neloială. La noi, oricare încălcare este concurenţă neloială, lumea nu cunoaște diferenţa şi asta puteţi să o scrieţi cu roşu. Concurența neloială este când: se discreditează concurenții, se instigă la rezilierea contractului cu concurentul, se obține și/sau se folosește ilegal secretul comercial al concurentului, se deturnează clientela concurentului, are loc confuzia.

Acţiunea sau inacţiunea autorităţilor de stat de limitare a concurenţei. Dacă se întreprinde o acțiune ce limitează concurența sau nu se întreprinde o acțiune care era obligatorie. De exemplu, ministrul emite un ordin sau consiliul ia o decizie care limitează concurenţa. Fară licitaţie se acordă o rută de transport, doar printr-o decizie a autorității publice locale. Sau administraţia publică locală ilegal acordă scutiri de taxe. Sau inacţiunea - dacă trebuia să se întreprindă măsuri, conform legii, dar nu au fost întreprinse și în rezultat s-a distorsionat concurenţa, tot e încălcare.

Există încălcare la legea publicității, care ţine de compentenţa noastră. Trebuie să nu fie publicitatea neautentică, să nu fie falsă, să nu spui că eşti cel mai bun, dacă nu ai o confirmare de la vreo autoritate recunoscută în domeniu. Ajutorul de stat, e un alt domeniu, e greu, dar mergem înainte. Cu ajutorul de stat lucrăm mai mult cu  autorităţile publice locale şi centrale şi prin intermediul lor deja cu beneficiarii finali.

BizLaw: În momentul în care agenţii economici sunt sancţionaţi de către Consiliul Concurenţei, se conformează deciziei sau merg în instanţă?

Viorica Cărare: Primii ani mergeau 100% în instanță. Acum avem suficient de multe cazuri când ei achită, dar totul depinde de suma amenzii. Dacă ei consideră că este sustenabilă amenda, sau dacă este cu "pufușor pe botișor", atunci o achită. Sunt așa situații, când ei vin și zic: "Da am încălcat, amendaţi-mă, nu am să mai fac!". Acei care recunosc că au încălcat şi achită imediat, de obicei, nu mai au treabă cu noi. Ei respectă şi are loc efectul bulgărului de zăpadă - îi avertizează și pe alţii: Fiţi atenţi! Nu încălcați!

Aici este o problemă nu numai a business-ului, dar a tuturor. Deciziile noastre sunt executorii şi ar fi trebuit, ca şi în multe ţări europene, să fie executate imediat și să se transfere banii în buget, după care să se desfășoare procesul de judecătă (de obicei, acest proces durează mai mulți ani). Dacă noi câştigăm, banii rămân în bugetul statului, dar dacă să presupunem că instanţa îi dă câştig de cauză, agentului economic i se întorc banii. Ce se întâmplă la noi? Deoarece durează foarte mult în procesul în instanţă, până la decizia irevocabilă, în această perioadă dispar firmele, falimentează, dispar banii din cont etc. şi atunci banii nu ajung în buget. De ce așa se întâmplă? Pentru că, deseori, când noi amendăm, firmele se adresează în instanţă şi cer suspendarea deciziilor noastre. Instanța suspendă decizia. Exemplu cu compania Scavolin: am stabilit amendă un milion de euro, dar când am obţinut decizia definitivă şi irevocabilă, firma era deja vândută. Acesta nu e unicul caz. Soluţia ar fi o decizie a plenului CSJ cu anumite explicaţii şi recomandări, în preluarea celor mai bune practici europene.

BizLaw:  Cât de important este ca, atunci când se deschide o afacere, să fie şi un avocat alături?

Viorica Cărare: Depinde de afacere. Dacă afacerea este micuţă - Ion cu Maria s-au căsătorit şi vor să deschidă o mică afacere, doar cu două personae, nu cred că au nevoie de avocat, pentru că sunt cheltuieli. Se poate găsi cineva care să-i consulte în primii paşi.  În cazul când vorbim de o afacere mai mare, avocatul este ceva indispensabil de o activitate economică. Aşa cum ai nevoie de un contabil foarte bun, de un manager foarte bun, aşa ai nevoie şi de un avocat bun. Dar la noi, de multe ori, se încearcă să se economisească pe anumite investiţii profesionale, care sunt absolut necesare. La început economisim, dar după ne trezim că ceva nu am făcut corect. Avocatul sau contabilul sunt acele elemente în care investind acum, scapi de multe probleme în viitor. Dacă ştii să o faci corect, mai bine să o faci din start şi după care nici nu cunoști despre existența anumitor probleme. Am avut o situaţie într-un dosar. Am stabilit amendă un milion de lei, deşi cazul nu era aşa complicat şi ar fi putut să înlăture încălcarea. Ei nu colaborau cu noi şi noi nu înţelegeam de ce. La audieri nu au venit, la interviu nu au venit, le-am dat raportul şi timp de 45 de zile nu au dat opinia şi nu înţelegeam ce se întâmplă. Mă gândeam că poate sunt încrezuţi în sine şi nu vor să comunice. În momentul când am pus amenda, a doua zi i-am văzut aici pe toţi. Mi-au zis că au avut un jurist care a spus că rezolvă singur cu Consiliul Concurenţei. Rolul avocatului sau juristului este foarte important. Dacă foloseau toate drepturile legitime la apărare, adică veneau la interviu, audieri ș.a., poate reușeau să înlăture încălcarea și Consiliul Concurenței era să ia în calcul elementele atenuante și amenda putea fi mai mică.

BizLaw: Din experienţa Dvs., ce sfaturi puteţi să le daţi agenţilor economici şi avocaţilor?

Viorica Cărare: Avocaţilor le-aş spune că ei nici nu-şi imaginează ce nişă sau ce vacuum există pe piaţa serviciilor pe care le acordă. Când o să izbucnească într-o zi, o să fie căutaţi, dar ei nu o să fie gata. Eu le-aș recomanda să învețe și să se specializeze în dreptul concurenței. De exemplu, azi întreprinderile mari caută avocați, iar avocați sunt contractați din țările vecine. Eu cred că este o piață care poate fi acoperită de profesioniștii noștri, de avocații noștri, doar că ei trebuie să-și pună problema să învețe, să acopere această nișă, care în prezent este acoperită de avocații din alte țări.

Dar, pentru mediul de afaceri, le spun că noi intrăm în plină economie de piață, unde regulile sunt altele. Cred că și la ei se referă să se autoorganizeze, să se perfecționeze, să-și schimbe atitudinea față de instituțiile statului, să colaboreze. Peste tot lucreză oameni și pot oferi consultații. Acum avem un dosar foarte complicat, mă uit cum lucrează și am impresia că sunt în anii '90. Cum au început atunci, nu s-au schimbat deloc. Noi avem acum două poluri: cei performanți, care vin cu planul de afaceri, metode performante și cei care nu au ieșit din anii '90. De aceea, aș sugera business-ului să abordeze serios economia de piață și cred că dacă noi o să abordăm acestă problemă, o să crească automat rezultatul. Noi putem să ne plângem că piețele sunt închise din exterior, dar, totuși, problema este în noi.

BizLaw: Cum este să conduceți această instituție și să ghidați acest domeniul care nu este sută la sută cunoscut?

Viorica Cărare:  Noi mereu învățăm. Nu pot să spun că doar eu conduc, noi lucrăm toți într-o echipă. Am început-o de la zero, cu o echipă foarte mică. Ne-am format pe parcurs, pentru că domeniul era nou. Am venit din diferite domenii (economiști, juriști), învățăm toți împreună și cred că asta ne salvează. Încerc să aduc tineri ingenioși, deștepți, care au entuziasm. Este a treia experiență în viață când am început de la zero. Prima dată am început la 28 de ani, când am fost aleasă șef de Catedră relații economice și internaționale, la ASEM. Nu am avut în perioada sovietică, în Moldova, specialitatea relații economice internaționale. Habar nu aveam cum să începem, am mers la București, am mers la Sankt Petersburg, am învățat cum e acolo și am început aici. După 11 ani de activitate, am fost numită director la Institutul de cercetare. Aici era necesar să fie fuzionate două instituții, care, iarăși, presupunea un proces nou, început de la zero. Am reușit să închei procesul de fuzionare cap-coadă într-un an, după care am fost numită la Agenția Națională pentru Protecția Concurenței. Și aici, iar de la zero - trebuia de creat o autoritate care nu a mai existat anterior în Moldova. E greu, dar e foarte interesant. Avem o vorbă: Concurența nu e o specialitate, dar e un mod de viață. Când deja începi să lucrezi în concurență te îndrăgostești, dacă nu, nu mai lucrezi în domeniu. E ca o familie, ca o căsătorie. Aș vrea să cred că echipele următoare (doar se mai schimbă oamenii) vor menține acest trend. Fără inițiativă și entuziasm nu poți să faci nimic. Mai este un plus în creșterea profesională, că la dosarele de concurență trebuie să ai cunoștințe atât juridice, cât și economice. Colegii economiști iau masterate în juridică și juriștii, în economie. Asta e foarte bine, pentru că în ziua de astăzi este o combinație ideală, dar dacă mai știi și o limbă străină, în general e perfect. Eu le zic colegilor, dacă ai lucrat cinci ani la Consiliul Concurenței, poți merge oriunde să lucrezi în economia reală și vei face față!

Bizlaw: Vă mulțumesc!

 

 

Arrow Prev

             

       

Arrow Next